Descriere: patlagina este un gen de planta erbacee cu frunzele de obicei ovale, dispuse in rozeta la baza tulpinii, cu flori grupate in spice, de culoare roz sau albastrui, folosite in medicina datorita unor calitati expectorante si a unor proprietati care accelereaza cicatrizarea ranilor.

Denumirea plantei erbacee cu virtuti medicinale provine din lb. latina - plantago-ginis. Etimonul corect este insa acuzativul patlaginem. Denumirea latina: Plantago major. Dictionarul etnobotanic inregistreaza varietatile: buna, ingusta, lata, mica, moale etc.

Plantago major (patlagina mare): Frecventa pe marginea drumurilor, prin curti, pasuni umede. Are frunzele mari, lat ovate, glabre, grupate in rozeta bazala, din care se ridica tulpina scapiforma, lunga de cel mult de 2 ori cat frunzele, purtand in jumatatea superioara florile, grupate intr-un spic lung, cilindric. Este o planta medicinala.
Se folosesc regionalisme ca: minciuna, iarba-bubei, iarba-de-cale, iarba-grasa-de-gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii, placintica-vacii.

Plantago lanceolata (patlagina cu frunze inguste): Are frunzele ingust-lanceolate si spicul ovoidal. Creste in locuri mai uscate, pe dealuri si campii. Este o planta medicinala.
Regionalisme: carutele (pl.), limbarita, coada-soricelului, iarba-taieturii, limba-baltilor, limba-broastei, limba-oii, limba-sarpelui.

Plantago media (patlagina medie): are frunzele eliptice, paroase si scapul mult mai lung. La varful tulpinii poarta un spic mai scurt. Este comuna prin pajisti, de la campie pana la munte. Regionalisme: iarba-de-cale, limba-manzului, limba-oii.

Infloreste: in aprilie - mai pe toate pasunile, lizierele, campiile si pe orice suprafata cu iarba pana in luna septembrie.